Hărţi de sol - teren

Harta SOTER  1 : 2 500 000

Proiectul SOTER a fost iniţiat de Societatea Internaţională de Ştiinţa Solului – International Society of Soil Science (ISSS) în 1986 (Dobos şi colab., 2005). SOTER este un sistem informatic al resurselor de terenuri bazat pe conceptul că însuşirile unui teritoriu, precum şi cele ale componentelor sale, terenul şi solul, sunt rezultatul interacţiunii proceselor fizice, chimice, biologice şi sociale care au acţionat asupra scoarţei terestre de-a lungul timpului (Batjes şi Von Engelen, 1997). În unele aspecte, metodologia SOTER este similară cu cartarea pedologică folosită de metodologia ICPA (ICPA, 1987), principala diferenţă fiind dată de accentul pus pe relaţiile teren – sol. Formulele şi conţinutul parametrilor de caracterizare a unităţilor din legenda hărţii unităţilor SOTER identificate pe teritoriul României la sc. 1:2 500 000 sunt redate în Fig. 1.

Figura 1. Unitaţile cartografice SOTER pentru România, la scara 1: 2 500 000

Harta de sol – teren ROMSOTER1M

Ulterior aplicării metodologiei SOTER la scara 1:2 500 000 în urma participării la proiectul internaţional SOTER-SOVEUR (Munteanu şi colab., 1998, 1999, 2000a), metodologia respectivă a fost adaptată pentru elaborarea unei baze de date de soluri şi terenuri a României la sc. 1.000.000. Harta unităţilor de teren (Fig. 2) cuprinde cca. 728 delineaţii (poligoane). În mod practic au fost identificate şi delimitate toate categoriile de terenuri cu extensie semnificativă atât la nivel local cât şi la nivel naţional.

Figura 2. Modul de codificare a unitaţilor SOTER pentru România, la scara 1: 1 000 000

Harta de microzone pedogeoclimatice SIG-MZP

Microzonarea teritoriului României (fig. 3) a fost realizată în două ediţii succesive (Florea şi colab., 1989; 1999). In ambele cazuri, separarea microzonelor ca unităţi cartografice distincte s-a făcut pe baza a 3 caracteristici: clima, relieful şi solul.

Pentru condiţiile de relief, s-au separat 6 categorii principale, aceleaşi în ambele ediţii ale lucrării de microzonare: luncă, tabular (şes), ondulat, slab accidentat, moderat accidentat şi puternic accidentat. Categoriile de relief sunt caracterizate prin pantă, densitate de fragmentare şi energia de relief.

Figura 3. Harta microzonelor la scara 1:1 000 000 (detaliu)

Trebuie menţionat că aceste caracteristici se referă la condiţiile predominante în microzonele respective, nefiind luate în considerare variaţiile în cadrul acestora, deşi uneori acestea sunt importante. În cea de a doua ediţie s-a adăugat în legenda de definire a diferitelor microzone o menţiune privind unităţile de relief, separându-se 42 de unităţi. In cazurile, destul de frecvente, în care o aceeaşi microzonă/areal este situată în mai multe unităţi de relief, ea este subdivizată în subareale diferite.

In ceea ce priveşte condiţiile de sol, au fost luate în consideraţie în prima ediţie 27 de unităţi taxonomice, iar în cea de a doua 28 de unităţi taxonomice, care sunt în principal tipuri de sol, conforme cu Clasificarea care era în funcţiune la acel moment: Sistemul Român de Clasificare a Solurilor SRCS-80. Nu toate tipurile de sol din clasificarea română se regăsesc în harta finală, deoarece unele dintre ele sunt relativ puţin răspândite. Există cazuri în care sunt separate şi subdiviziuni taxonomice ale tipurilor de sol. Solurile menţionate în descrierea microzonei, precum şi în formula sa de caracterizare, sunt cele predominante în microzonele respective.